Ce este bruxismul

Bruxismul este o activitate repetitivă a mușchilor maxilarului, manifestată prin scrâșnirea, frecarea sau încleștarea dinților. Poate apărea în timpul somnului sau în stare de veghe, iar mulți pacienți îl descoperă indirect: prin uzură dentară, sensibilitate, dureri musculare sau observațiile partenerului de somn.

În literatura de specialitate, bruxismul este descris ca o activitate parafuncțională, adică o activitate a aparatului masticator care depășește funcțiile obișnuite precum masticația, vorbirea sau înghițirea.

Cât de frecvent este bruxismul

O revizuire sistematică publicată în Journal of Orofacial Pain a analizat prevalența bruxismului la adulți. Autorii au inclus 35 de publicații și au arătat că datele variază în funcție de metoda de diagnostic, mai ales pentru că multe studii se bazează pe auto-raportare.

Cifrele raportate în această revizuire sunt:

• bruxism general: 8%–31,4%
• bruxism în stare de veghe: 22,1%–31%
• bruxism în somn: 12,8% ± 3,1%

Studiul subliniază și o limitare importantă: multe persoane nu sunt conștiente că scrâșnesc sau încleștează dinții, ceea ce poate influența acuratețea raportării.

De ce bruxismul afectează dinții

În mod normal, dinții nu ar trebui să fie în contact continuu. Contactele funcționale apar în timpul masticației și înghițirii. În bruxism, contactul dentar devine repetitiv, prelungit sau realizat în afara funcției normale.

Acest lucru poate duce în timp la:

• uzură dentară: smalțul se subțiază, iar suprafețele dentare devin aplatizate;
• sensibilitate dentară: apare mai ales când uzura expune dentina;
• fisuri sau fracturi: dinții și restaurările protetice pot fi suprasolicitate;
• dureri musculare: în special la nivelul maseterilor și tâmplelor;
• disconfort temporo-mandibular: rigiditate, tensiune sau durere la nivelul articulației.

Aceste efecte apar progresiv. Un pacient poate avea bruxism ani de zile înainte să observe modificări vizibile.

Forțele implicate în bruxism

Bruxismul este important clinic deoarece implică activarea repetată a mușchilor masticatori. Studiile folosesc metode diferite pentru a evalua activitatea: chestionare, examinare clinică, electromiografie sau polisomnografie.

Din acest motiv, cifrele exacte despre forțele generate în timpul bruxismului trebuie interpretate cu prudență. O valoare izolată, precum „250–300 N”, poate fi folosită doar dacă este legată de un studiu specific și de metoda prin care a fost măsurată. Pentru acest articol, formularea sigură este că bruxismul poate genera solicitări ocluzale repetate, suficiente pentru a produce uzură, sensibilitate, fisuri și suprasolicitare musculară în timp.

Semne care pot indica bruxism

Pacienții pot suspecta bruxismul atunci când observă:

• dinți tociți sau margini dentare aplatizate;
• sensibilitate la rece sau la periaj;
• fisuri fine în smalț;
• durere musculară dimineața;
• tensiune la nivelul tâmplelor;
• durere la masticație;
• lucrări dentare care se ciobesc sau se fracturează repetat;
• zgomote de scrâșnit observate de partenerul de somn.

Diagnosticul se stabilește prin corelarea istoricului pacientului cu semnele clinice. În cazurile complexe, investigațiile de somn sau evaluările funcționale pot oferi informații suplimentare.

Ce poate face medicul stomatolog

Evaluarea bruxismului nu se rezumă doar la observarea uzurii dentare și remedierea punctuală a acestora. Medicul analizează distribuția contactelor ocluzale, musculatura, articulația temporo-mandibulară, tipul de uzură și starea restaurărilor existente.

În funcție de caz, recomandările pot include:

• gutieră de protecție realizată individual;
• monitorizarea uzurii dentare în timp;
• ajustarea factorilor locali care suprasolicită anumite zone;
• evaluarea articulației temporo-mandibulare;
• colaborare interdisciplinară atunci când există suspiciuni legate de somn, stres sau alte condiții medicale.

Gutiera nu oprește bruxismul dar poate reduce efectele mecanice asupra dinților și restaurărilor.

Concluzie

Bruxismul este frecvent, adesea neobservat și poate afecta treptat dinții, musculatura și articulația temporo-mandibulară. Datele epidemiologice arată că bruxismul în stare de veghe poate afecta peste 20% dintre adulți, iar bruxismul în somn este raportat în jurul valorii de 12,8% în studiile analizate.

La Teodent, evaluarea bruxismului face parte dintr-o analiză funcțională completă, în care semnele de uzură, sensibilitate, fisuri și suprasolicitare musculară sunt interpretate în contextul întregii cavități orale.

Sursă informații:

Manfredini D, Winocur E, Guarda-Nardini L, Paesani D, Lobbezoo F.
Epidemiology of bruxism in adults: a systematic review of the literature.
Journal of Orofacial Pain. 2013;27(2):99–110. DOI: 10.11607/jop.921. PMID: 23630682.