Probleme ocluzale de urmărit la copiii cu vârsta între 6-9 ani

Dantura are un rol important, fiind esențială pentru alimentație, vorbire și estetică. Pentru o funcționare armonioasă, trebuie depistate și corectate anomaliile dento-maxilare care apar.

Mușcătura corectă este importantă pentru sănătatea orală și pentru dezvoltarea armonioasă, iar atunci când ocluzia nu este corectă, indiferent de cauze, aceasta poate și trebuie să fie remediată. Cu cât mai timpuriu se optează pentru un aparat ortodontic sau miofuncțional, cu atât mai bine. Atunci când copiii sunt în creștere, dinții sunt mai mobili iar tratamentul ortodontic va fi mai eficient.

Malocluzia (mușcătura incorectă) poate avea cauze genetice, însă poate fi generată și de suptul degetului, respirația orală, probleme dentare sau cu deglutiția, pierderea prematură a dinților de lapte, dar și de alimentația deficitară sau chiar de traume și accidente. Efectele malocluziei la nivelul funcțional sunt: masticație incorectă (ceea ce poate duce la probleme digestive), dificultăți de vorbire, apariția cariilor și pierderea precoce a dinților.

Părinții trebuie să fie atenți la dantura copiilor în special în perioada 6-9 ani, atunci când erup incisivii de pe arcadele superioare și inferioare, dar și primele măsele definitive. Molarul de 6 ani este important pentru ocluzie și are o poziție strategică, suportând cele mai mari presiuni și reprezentând singurul element de stabilitate în timpul erupției mixte. Mecanismele sale determină echilibrul articulației temporomandibulare iar pierderea sa timpurie poate atrage dezordini morfologice și funcționale cu repercursiuni pe toată durata vieții. Din păcate, uneori nu este cunoscută importanța lui și adesea, părinții nu își dau seama că este vorba de un dinte permanent, ceea ce înseamnă că tratarea leziunilor poate fi amânată.

Indiferent de cauza problemelor ocluzale, ele pot fi cel mai adesea rezolvate, cu rezultate favorabile, uneori într-o perioadă relativ scurtă, dacă se apelează din timp la un medic specialist.

Malocluziile au fost clasificate în următoarele forme:

  • Malocluzie clasa I – relația dintre maxilarul superior și cel inferior este echilibrată, dar dinții sunt prea înghesuiți sau spațiați
  • Malocluzie clasa II – ocluzia nu este corectă, arcadele nu se potrivesc perfect una pe cealaltă, cea superioară fiind mai dezvoltată decât cea inferioară și venind ceva mai în față. Aceasta este cea mai frecvent întâlnită anomalie.
  • Malocluzie clasa III – ocluzia nu este corectă fiindcă arcada inferioară este mai dezvoltată decât cea superioară. Această anomalie este mai greu de tratat.

Deci, la ce trebuie să fim atenți atunci când vine vorba de sănătatea dinților copiilor cu vârsta între 6-9 ani, din punct de vedere ortodontic?

Spațiere excesivă – spațiul excesiv de pe arcadă poate fi creat fie prin lipsa unor dinți, fie prin discrepanța între dezvoltarea arcadei și a dinților (în perioada de creștere). Spațierea dinților poate dispărea odată cu erupția tuturor dinților definitivi, și este cel mai adesea o problemă estetică, neafectând prea mult funcționalitatea.

Îngrămădire – dinții sunt înghesuiți atunci când nu au suficient spațiu pe arcadă. Această situație poate duce la apariția cariilor, din cauza dificultăților în ceea ce privește igienizarea.

Ocluzie deschisă – este caracterizată prin lipsa de contact între dinții superiori și cei inferiori, cel mai adesea la nivelul incisivilor. Spațiul rămas gol reprezintă un obstacol funcțional și estetic. Această anomalie poate fi cauzată de suptul degetului și poate duce la probleme funcționale mai târziu în viață.

Ocluzie adâncă – dinții superiori acoperă prea mult dinții inferiori. Ca punct de referință, în mod ideal incisivii superiori ar trebui să îi acopere pe cei inferiori cu o treime din înălțimea lor (dimensiunea pe verticală).

Angrenaj invers anterior/posterior – denumită și ocluzie încrucișată, această anomalie se descrie ca fiind situația în care un dinte superior este în spatele unui dinte de pe arcada inferioară, fie că vorbim de incisivi (angrenaj invers anterior) sau de premolari și molari (angrenaj invers posterior). Dintre cauze, menționăm existența dinților de lapte și permanenți simultan pe arcadă, sugerea degetului și alte obiceiuri vicioase ale copilăriei.

Ocluzie inversă – în acest caz, arcada inferioară este mai dezvoltată decât cea superioară, ceea ce înseamnă că dinții inferiori sunt situați în fața celor superiori. Ocluzia inversă poate pune probleme care se agravează în cazul în care această patologie nu este rezolvată: durere în timpul masticației, afectarea vorbirii, probleme ale articulației temporo-mandibulare, inflamarea gingiilor, uzura dinților, pierderea prematură a dinților, etc. Tratamentul variază în funcție de gravitatea situației, uneori fiind necesare intervenții chirurgicale pentru a corecta această anomalie.

Protruzie – incisivii de pe arcada superioară vin mult în față, depășind dinții inferiori. Cel mai adesea, incisivii centrali superiori sunt foarte înclinați în față, și situația poate fi agravată de înclinarea în spate a incisivilor centrali inferiori. Această anomalie apare cel mai adesea la copiii care își sug degetul mare sau la cei cu respirație orală.

Dinți ectopici – aceștia sunt dinți care nu sunt în poziția corectă, fiind situați mult înafara celor deja prezenți pe arcadă. Cel mai adesea este vorba de canini, ultimii dinți care erup în zona frontală. Este esențială corectarea acestei anomalii cu ajutorul tratamentului ortodontic, și aducerea dinților în poziția corectă, pe arcadă.

 

Este necesar ca părinții să conștientizeze importanța alinierii dinților și a tratamentelor ortodontice, care vor asigura sănătatea orală a copiilor pe termen lung. Oricare din anomaliile prezentate mai sus și în imagine poate fi corectată mai ușor atunci când este depistată din timp, așa că recomandăm controlul periodic și ținerea sub observație mai ales în perioada erupțiilor dentare și a dezvoltării maxilarelor.