Parodontologia este ramura stomatologiei care se ocupă cu profilaxia, diagnosticarea și tratamentul bolilor care afectează țesuturile care susțin dintele (gingia, osul, ligamentul dento-alveolar) dar și dintele în sine. Din păcate, o mare parte din populație se confruntă cu boala parodontală, în unele cazuri aceasta nefiind diagnosticată.

Bolile parodontale au cauze mutiple: bacteriile din placa dentară, factori de mediu, un stil de viață nesănătos și alimentație necorespunzătoare, obiceiuri vicioase (fumat și consum excesiv de alcool), periaj incorect și igienă orală necorespunzătoare, punți și coroane dentare neadaptate anatomic sau vechi, anumite modificări hormonale (caz în care vorbim de gingivită reversibilă). Mai rar, parodontita este cauzată de anomalii dento-maxilare (care necesită corectarea ocluziei) și de anumiți factori ereditari.

Există mai multe tipuri de boli parodontale: gingivitopatii, parodontite agresive, parodontite cronice, parodontite ca manifestari sistemice, necrotice, abcese, etc. Toate acestea se dezvoltă în timp, adesea în mod silențios (fără dureri, de exemplu), motiv pentru care pacienții amână vizitele la medicul stomatolog și nu pot beneficia de tratament timpuriu (mult mai eficient decât cel din stadiile avansate ale bolii).

Boala parodontală are trei faze: prima este gingivita (care prezintă inflamații la nivelul gingiei, modificări de culoare ale acesteia și sângerare la periaj), a doua este parodontita superficială (miros neplăcut al gurii, ușoară mobilitate și sensibilitate exagerată a dinților), iar a treia este parodontita profundă (resorbție osoasă și dezvoltarea pungilor parodontale). În ultimul stadiu, din cauza pierderii țesutului de susținere, dinții nu vor mai putea fi salvați și pacientul îi poate pierde spontan.

Pentru a pune un diagnostic, medicul efectuează un consult de specialitate, anamneză amănunțită, radiografie, examen local prin sondaj parodontal, uneori și parodontometrie (set de măsurători efectuate pentru fiecare dinte în parte).

Scopul tratamentului este îmbunătățirea aparatului dentomaxilar, lucru care depinde atât de medicul stomatolog specializat în parodontologie dar și de cooperarea pacientului. Pentru început se încearcă reducerea factorilor favorizanți (placa bacteriană și tartrul) cu ajutorul periajului profesional și detartrajului, dușuri bucale sau chiuretare. Dacă pacienții se prezintă la medic la timp, este posibil ca aceste metode să fie suficiente pentru a vindeca boala parodontală.

Alte măsuri care se pot lua sunt: repararea defectelor lucrărilor protetice și tratamentul ortodontic.

 În cazul stadiilor avansate este necesară intervenția chirurgicală (realizată convențional sau cu laser). Scopul operației este curățarea țesutului afectat, suplinirea osului sau gingiei (după caz) și uneori extracția dentară (ca ultimă soluție).

Manevrele chirurgicale stomatologice uzuale au ca scop modificarea anatomiei zonelor în care accesul la placa bacteriană este dificil sau imposibil prin metode mai puțin invazive, și sunt de mai multe tipuri:

• Gingivectomia  – rezecția țesuturilor afectate, în cazul pungilor parodontale supraosoase
• Chiuretajul subgingival – îndepărtarea cu ajutorul chiuretei a țesutulurilor nefuncționale și curățarea rădăcinii dintelui
• Gingivoplastia – remodelarea țesutului gingival.
• Inducție osoasă – remedierea defectelor osoase
• Rezecția osoasă – transformarea osului într-o bază potrivită

La Clinica Teodent, tratamentul pentru boala parodontală este realizat cu Laser. Energia laserului are rolul de a elimina microbii, de a diminua inflamația și de a stimula vindecarea, reducând în același timp neplăcerile și durerile post-operatorii. Terapia cu Laser este o soluție modernă și eficientă, având succes în decontaminarea pungilor parodontale și facilitarea reconturării gingiei, reușind să pătrundă mai profund comparativ cu metodele convenționale.

Menținerea rezultatelor obținute în urma tratamentului depinde de pacient. Igiena riguroasă și consultul periodic sunt extrem de importante, monitorizarea constantă este de asemenea esențială pentru a preveni agravarea condiției și pentru a înlătura din nou, dacă este necesar, factorii determinanți.